Egiptul antic

Egiptul antic a fost o veche civilizație din nord-estul Africii, concentratǎ de-a lungul cursului inferior al fluviului Nil, ceea ce este acum statul modern Egipt. Civilizația egipteanǎ a prins viațǎ în jurul aniilor 3150 î.en. (în conformitate cu cronologia egipteanǎ convenționalǎ ), cu unificarea politică a Egiptului de Sus și Egiptului de Jos sub conducerea primului faraon. Istoria Egiptului antic se împarte într-o serie de regate stabile, separate prin perioade de instabilitate relativ cunoscute sub numele de perioade intermediare:Vechiul Regat Egiptean, Regatul Mijlociu Egiptean și Noul Regat Egiptean. Egiptul a ajuns la apogeul puterii sale în timpul Noului Regat, în perioada Ramesside care rivaliza cu Imperiul Hitit , Imperiul Asirian și Imperiul Mitanni, după care a intrat într-o perioadă de declin lent. Egiptul a fost invadat și cucerit de o succesiune de puteri străine ( canaaniții / hyksoșii, libienii, nubieni,asirienii,babilonienii, perșii, macedonenii și romanii ), în a treia perioadă intermediară și Perioada târzie. În urma morții lui Alexandru cel Mare , unul din generalii lui, Ptolemeu I Soter , s-a stabilit ca noul conducător al Egiptului. Dinastia Ptolemeicǎ a condus Egiptul până în anul 30 î.en., când, sub domnia Cleopatrei , Egiptul a fost cucerit de romani și a devenit o provincie romană . Succesul civilizatiei egiptene antice a provenit de pe urma capacitǎții sale de a se adapta la condițiile vǎii fluviului Nil. Inundațiile previzibile și irigarea a produs recolte excedente, care a alimentat dezvoltarea socială și culturală. Cu resurse la schimb, administrația a exploatat mineralele din vale și din jurul regiunilor deșertice, dezvoltându-se un sistem de scriere timpuriu , ce a condus la organizarea construcțiilor colective și proiectelor agricole, ce a deschis comerțul cu regiunile din jur, și la dezvoltarea forțelor militare pentru a învinge dușmanii străini și afirma dominația egipteană. Motivarea și organizarea acestor activități a fost o birocrație de elită formată din cărturari , preoți și administratori sub controlul unui faraon care a asigurat colaborarea și unitatea poporului egiptean în contextul unui sistem elaborat din convingeri religioase. Cele mai multe realizări ale vechiilor egipteni includ tehnicile de extracție , topografie și tehnici de construcție care au facilitat construirea unor monumente grandioase ca piramidele, templele și obeliscurile, un sistem de matematică și de medicină, sisteme de irigații și tehnici de producție agricolă, producție navală, tehnici de producere a faianței și sticlei, noi forme de literatură și primul trata de pace cunoscut. Egiptul a lăsat o moștenire durabilă. Arta si arhitectura i-au fost preluate pe scară largă de către greci și romani. Ruinele sale monumentale au inspirat și îmbogǎțit imaginația multor călători și scriitori timp de multe veacuri. Călătorii veneau să găsească mai cu seamă "înțelepciunea egipteană" pe care au cunoscut-o Thales, Pitagora, Herodot, Platon, Solon, Licurg sau Plutarh.Lumea Egiptului antic a zămislit o cultură spirituală scânteietoare pe care o admirau grecii vechi și romanii care se minunau precum fac azi mulțimile de turiști, să contemple templele, piramidele sau obeliscurile înălțate de faraoni și supușii lor. Pasiunea pentru antichități și săpăturile în perioada modernă timpurie a dus la investigarea științifică a civilizației egiptene și o apreciere mai mare a moștenirii sale culturale, punându-se bazele unei noii științe: Egiptologie.