Medicina in Egiptul antic

Medicina

Instrumente medicale

Cunoștințele și experiența egiptenilor antici în domeniul medical erau foarte avansate pentru acea perioadă. Ei efectuau intervenții chirurgicale, tratau fracturi și aveau cunoștințe farmaceutice. Dovezi din analiza mumiilor arată un nivel ridicat de profesionalism în lucrul cu corpul uman, din moment ce mumiile au rămas intacte și după complicate înlăturări de organe. În plus nivelul până la care se mergea în procesul de mumificare al persoanelor importante arată faptul că aceștia aveau cunoștințe incredibile de anatomie.
Problemele medicale ale vechilor egipteni derivau direct din mediul lor. Viață și munca aproape de Nil au adus pericolele de malarie și paraziți, care au daunat ficatului și intestinelor. Fauna sălbatica periculoasa, cum ar fi crocodilii si hipopotamii au fost, de asemenea, o amenințare comună. Munca pe tot parcursul vieții in agricultură și constructie a daunat coloanei vertebrale si articulatiilor, precum și leziuni traumatice din construcții și război ce au avut repercusiuni semnificative asupra organismului. Pietrișul și nisipul din făină le-au zgariat dintii,lăsându-i susceptibili abceselor (deși cariile erau rare). Dietele celor bogați erau bogate în zaharuri, care a promovat boala parodontala .În ciuda portretelor in care ii prezentau pe decedati din clasa superioară ca fiind suplii si bine facut fizic, mumiile indica un exces de greutate ce atesta efectele unei vieți in care au consumat in exces. Speranța de viață al unui adult era de aproximativ 35 ani pentru bărbați și 30 pentru femei, dar a ajunge la maturitate era dificil, aproximativ o treime din populație murind în copilărie. Medicii egipteni erau renumiti în Orientul Apropiat antic pentru abilitățile lor de vindecare, iar unii, cum ar fi Imhotep , a ramas celebru mult timp după moartea lor. Herodot a remarcat că a existat un grad ridicat de specializare in randul medicilor egipteni, ca unii se specializau sa trateze fie capul sau stomacul, în timp ce altii tratau fie ochii, fie dintii. Instruirea medicilor avea loc la institutia Per Ankh sau "Casa Vietii" cu sediul în Per-Bastet în timpul Noului Regat și la Abydos și Sais în perioada târzie. Papirusurile medicale atesta o cunoaștere empirică de anatomie, in leziuni și tratamente practice. Ranile erau tratate cu bandaj cu carnea crudă, pânză albă, plase și tampoane îmbibate cu miere pentru a preveni infectia, în timp ce opiu de cimbru și Belladona erau utilizate pentru a calma durerea. Cele mai vechi înregistrări de tratament pentru arsuri descrie pansamente imbibate cu laptele de la mamele de bebeluși de sex masculin. Rugăciunile erau făcute zeitei Isis. Săruri de paine mucegaita, miere și cupru au fost, de asemenea, folosite pentru a preveni infectia de la murdărie în arsuri. Usturoiul și ceapa au fost folosite în mod regulat pentru a promova starea bună de sănătate și pentru a diminua simptomele de astm. Chirurgii egiptene coseau rănile, stabileau oasele rupte și amputau membrele bolnave, dar au recunoscut că unele leziuni erau atât de grave încât nu puteau face nimic altceva decat sa asigure confort pacientului până survenea decesul.